
Stau pe un varf de munte asteptand ca mireasma florilor sa-mi intre in nasucul rosiatic.Petale de miozot duse de vant ,se infiltreaza printre firele de par din matase romaneasca.
Ma uit in departare,vreau sa ma afund cu privirea pana nu mai simt nimic.Amurgul a inceput sa insangereze cerul,iar soarele sa se duca sa se odihneasca dupa o zi lunga de lucru.Mici sclipiri se intrezaresc pe cer.Vad copaci cu muguri care par ca niste felinare uriase,iar umbra lor se mareste pana se uneste cu negrul noptii.
Mici pasarele imi arata directia Fericirii si a iubirii, dar nu vrea sa merg acum .Sunt prea Trista ca aceea lume sa-mi linisteasca flacara care s-a aprins in suflet.
Totusi sunt prea nervoasa sa gandesc.Incep sa rup ca o salbatica buruienile care ma inconjoara ,aud ca suspina in tacere,dar nu-mi pasa!
Norii ca niste caimaci de lapte incep sa formeze inimi pe cer,eu ii tai cu mintea <\3.
Imi vine sa ma arunc de pe munte,sa vad cum e sa pici in gol si sa nu mai simti durere NICIODATA.




