Astept.

Astept si eu sa vina printul meu calare pe un skateboard. Sa-si fluture pleata-n vant si casca sa-i cada din ureche. Sa alunece de pe skate (dand gratios cu mufa de asfalt) si sa se ridice scuturandu-si straiele de la Element si opincile Vans[sau de la orice altceva,dar sa arate bine] . Si sa-mi spuna „Am venit, biatch! Dupa lungi cautari de 10 minute prin acest preamiluit skate park, te-am gasit! Vreau sa facem o nunta mare, cu BMTH la maxim, sa avem copii frumosi si sa le dam pierce-uri in buza la 6 luni, si sa ne mutam intr-o casa pe plaja where I can bang you 24/7.” Si eu sa-l privesc gratios si sa-i spun „Dar printul meu, nu se cuvine! Societatea nu va accepta niciodata! el : Da` mai da-o-n pixuri cu gel de societate, iubirea mea pentru tine si pletele tale sunt mai cul.” xoxo

happy fuckin end.<3

Ganduri.

Primul gand.

M-am urcat pe un vis, ce purta răni adânci de bucurie. Avea culori de curcubeu și miros de cer. Am fost fascinată să-i privesc frumusețea, și am încercat să ajung până la rădăcinile lui. Dar am rămas mută de emoție când am constat că acel vis sunt de fapt eu.

Azi mi-am turnat în suflet mireasmă de bucurie și mi-am pus în păr flori ale speranței.

Al doilea gand.

De câteva zile încerc să fac ceva năstrușnic. Stau de vorbă cu norii, în încercarea disperată de ai convinge că nu-mi place de ei și le poruncesc să plece pe alte ceruri. Dar, ți-ai găsit!

Să fie norii surzi, sau eu mută? !

Al treilea gand.

Fa-ma Doamne un pian si lasa ca mainile Tale sa se joace pe clapele claviaturii mele. Iti promit ca voi fi cuminte si vei reusi sa canti un cantec frumos.

Al patrulea gand.

N-ai inteles absolut nimic; nici macar in ultimul ceas. Inima mea nu-i o podea pe care sa calce oricine !

Asa: doar eu,cu mine.

Fiecare clipa si eveniment din viata unui om sadeste ceva in camaruta inimii lui.

Un anumit eveniment din viata mea m-a facut sa ma intreb de ce oamenii sunt atat de repede gata sa-si vanda gandurile pe nimic. De ce oare, noi, amaratii de oameni suntem gata sa scoatem atat de repede din visteria inimii si a mintii noastre comorile ce le-am adunat cu atata truda? De ce ne vindem cu atata usurinta franturile ce se afla in noi?!

Privesc cu o oarecea consternare cum oamenii se comporta intr-un anumit fel, folosesc anumite constructii verbale, se deghizeaza cu atata insufletire in niste uratenii, uitatand ca omul e menit sa fie frumos prin maretia sa. Iubesc misterul, iubesc sa ma ascumd in mine insumi si sa nu las sa se vada cine sunt in profunzimea mea, atunci cand nu este nevoie de asta. Prefer sa traiesc mai bine intr-o lume a tacerii, in care doar eu si cu mine stam de vorba la o cana de ceai, in care nimic sa nu tulbure pacea ce o ofera gandul ca nu am spus nimic care sa aduca ofensa, ca nu am facut nimic vrednic de dispretuit. Prefer sa traiesc intr-o lume aparte, faurita cu mult drag din bucati de puzzle ale vietii mele si sa nu ies din ea decat atunci cand este nevoie de o dovada a dragostei mele.

De ce nu inteleg oamenii din jurul meu ca nu simt nevoia de a iesi din mine si a face propaganda de ceea ce sunt , de a ma ovationa pe mine insumi?! Eu vreau sa raman eu, cea neinteleasa de nimeni, decat de mine.Vreau sa contunui sa fiu eu, chiar daca asta inseamana sa nu “deranjez” pe nimeni, chiar daca poate cei din jur ar dori sa o fac. Nu intelegi ca asta ma face speciala, ca daca m-ai cunoaste cu adevarat nu ai reusi sa ma intelegi si te-ai retrage si tu intr-o cochilie a ta?

Lasa-ma sa fiu eu, chiar daca nu-ti convine si nu intelegi. Intr-o zi vei putea citi dincolo de randurile ce le afisez cu mare graba acum. Intr-o zi vei intelege de ce vreau sa raman eu….

Natura printre randuri de raze.

Am fost intr-o padure unde razele soarelui debea puteau patrunde printre bratele mari si puternice ale copacilor,unde vantul imi mangaia fata neincarcata de fond de ten,unde parul stralucea de mandrie , unde daca te uitai in ochii mei ,gaseai un adevarat paradis si unde inima era cu adevarat calma,libera,fara stresul cotidian.

Acolo m-am intins ca la masaj pe patura verde ca smaraldul ,incercand sa vad petele de lapte ale cerului.Pielea imi stralucea ,fiind parca data cu praf de stele.Un fluture multicolor se aseza pe nasucul meu,ma gadila ,dar nu vream sa-l deranjez.Ma uit cu mare invidie la frumusetea uriasa a florilor de camp ce atrag mii de gaze,mii de ochi fascinati.O veverita imi face cu ochiu si ma cheama la ea acasa daruindu-mi ca ofranda o ghinda,dar inca nu pot s-o vizitez ;vreau sa mai stau sa mai admir frumusetea naturii,surasul apei si mirosul dulceag al zambilelor.

Oameni de nimic.

Imposibil ca atunci cand mergi pe strada sa nu dai de un cocalar care te ia la mijto ,gen:"Ce face fata frumoasa?" sau "ce emo esjti fata".M-am saturat ca lumea sa vorbeasca cu tine necunoscandu-te.Eu nu-mi amintesc sa fi luat la mijto pe unu cu curea D&G ,dar totusi ei sunt cei care se cred ai naibi de frumosi si talentati.Incep sa dea din coapse si din buric[foarte scarboos.x3] pe ritmuri balcanice in varianta tipic romaneasca cu versuri de cele mai joasa calitate,de exemplu "ma mananca palma stanga" [:)))] prea aiurea.Au o pasiune pentru lucrurile sclipitoare si foarte ieftine [chip] si niciodata nu trebuie sa lipsesca CUREAUA de firma care defapt e doar o imitatie ieftina, ea e baza.Totusi am observat ca acestia provin din familii nu prea culte si nu cu o situatie financiara deosebita ,poate acestea sunt unele dintre motivele pentru care acestia se alatura acestei "ramuri",pentru ca nu-ti trebuie mult creier ca sa intelegi ritmul si versurile.