Să fi perfect şi totuşi să ai (cel puţin) un defect.

Mda .. m’am întors din nou cu un alt post nou =)) Aşa că,vreau să vorbesc acum despre “PERFECŢIUNE” . Şi bineînţeles pentru acest post fiindcă poate sunt la momentul actual foarte ciudată,am ales culoarea albastru,pe care o iubesc!Şi ..Ei bine 99% din cititorii blogului meu,cel puţin al postului,realizează că defapt ştiu ce înseamnă cuvântul acela “Perfecţiune”.E clar sau vreţi să repet? Bun,deci nu. Să trecem la lucruri mai serioase,am avut şi simţul umorului

Aşa că .. PERFECŢIUNEA nu se măsoară în cuvinte.Perfecţiunea (nu) are limite. Perfecţiunea nu minte. Perfecţiunea atinge ce simte. Uite,am compus o mini-poezie ) O strofă formată din 4 versuri (Hai că toată lumea ştie,am format o melodie!). Da ştiu,am simţul umorului.

Deci,ca să fi perfect,ai nevoie să nu ai niciun defect.Dar până la urmă,toţi pământenii au câte un defect,toate fiinţele,până şi florile.Singurul lucru perfect este D-zeu. Sunt stelele şi luna,soarele! Totuşi,cred că până la urmă nu poţi atinge perfecţiunea,nimeni nu e perfect. Deşi ador cuvântul “perfect”. Te simţi perfect? Mai bine fă doi paşi până la oglindă (nu mă interesează totuşi câţi paşi faci) şi fă-i o vizită oglinzii. Poate te simţi

Culmea perfecţiunii: Să fi perfect şi totuşi să ai (cel puţin) un defect