Bună din nou! Am venit cu un nou post,am venit cu noi sentimente.Pentru început,am venit să vă spun câte ceva despre această prietenie din viaţa noastră.Să încep cu o definiţie din DEX: PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie. Prietenie ≠ dușmănie, inimiciție, ostilitate, vrajbă, vrăjmășie.
În ziua de azi,nu te mai poţi încrede 1oo% în prieteni. Dar, prietenia reprezintă o mare parte în viaţa noastră,mai ales,în viaţa mea,prietenia reprezintă o mare parte,dar nu e totul.Prieteni sunt mulţi,dar să găseşti prieteni sinceri,devotaţi şi iubitori,sunt şanse de 1% din 1ooo.Totuşi,eu am avut norocul ca într-un sfârşit să am prieteni adevăraţi,care totuşi să mă iubească şi să-mi dăruiască puţin din încrederea lor,să fac parte din viaţa lor.Într-un final,am reuşit să mă ridic şi să o iau de la început.
Printr-un comentariu,aştept să-mi spui cum ţi-se pare ţie prietenia şi ce înseamnă pentru tine.
Va sunt recunoscatoare,prieteni,ca ma suportati! 
Mda .. m’am întors din nou cu un alt post nou =)) Aşa că,vreau să vorbesc acum despre “PERFECŢIUNE” . Şi bineînţeles pentru acest post fiindcă poate sunt la momentul actual foarte ciudată,am ales culoarea albastru,pe care o iubesc!Şi ..Ei bine 99% din cititorii blogului meu,cel puţin al postului,realizează că defapt ştiu ce înseamnă cuvântul acela “Perfecţiune”.E clar sau vreţi să repet? Bun,deci nu. 
Să trecem la lucruri mai serioase,am avut şi simţul umorului 
Aşa că .. PERFECŢIUNEA nu se măsoară în cuvinte.Perfecţiunea (nu) are limite. Perfecţiunea nu minte. Perfecţiunea atinge ce simte. Uite,am compus o mini-poezie ) O strofă formată din 4 versuri (Hai că toată lumea ştie,am format o melodie!). Da ştiu,am simţul umorului.
Deci,ca să fi perfect,ai nevoie să nu ai niciun defect.Dar până la urmă,toţi pământenii au câte un defect,toate fiinţele,până şi florile.Singurul lucru perfect este D-zeu. Sunt stelele şi luna,soarele! Totuşi,cred că până la urmă nu poţi atinge perfecţiunea,nimeni nu e perfect. Deşi ador cuvântul “perfect”. Te simţi perfect? Mai bine fă doi paşi până la oglindă (nu mă interesează totuşi câţi paşi faci) şi fă-i o vizită oglinzii. Poate te simţi
Culmea perfecţiunii: Să fi perfect şi totuşi să ai (cel puţin) un defect
Primul gand.
M-am urcat pe un vis, ce purta răni adânci de bucurie. Avea culori de curcubeu și miros de cer. Am fost fascinată să-i privesc frumusețea, și am încercat să ajung până la rădăcinile lui. Dar am rămas mută de emoție când am constat că acel vis sunt de fapt eu.
Azi mi-am turnat în suflet mireasmă de bucurie și mi-am pus în păr flori ale speranței.
Al doilea gand.
De câteva zile încerc să fac ceva năstrușnic. Stau de vorbă cu norii, în încercarea disperată de ai convinge că nu-mi place de ei și le poruncesc să plece pe alte ceruri. Dar, ți-ai găsit!
Să fie norii surzi, sau eu mută? !
Al treilea gand.
Fa-ma Doamne un pian si lasa ca mainile Tale sa se joace pe clapele claviaturii mele. Iti promit ca voi fi cuminte si vei reusi sa canti un cantec frumos.
Al patrulea gand.
N-ai inteles absolut nimic; nici macar in ultimul ceas. Inima mea nu-i o podea pe care sa calce oricine !
Fiecare clipa si eveniment din viata unui om sadeste ceva in camaruta inimii lui.
Un anumit eveniment din viata mea m-a facut sa ma intreb de ce oamenii sunt atat de repede gata sa-si vanda gandurile pe nimic. De ce oare, noi, amaratii de oameni suntem gata sa scoatem atat de repede din visteria inimii si a mintii noastre comorile ce le-am adunat cu atata truda? De ce ne vindem cu atata usurinta franturile ce se afla in noi?!
Privesc cu o oarecea consternare cum oamenii se comporta intr-un anumit fel, folosesc anumite constructii verbale, se deghizeaza cu atata insufletire in niste uratenii, uitatand ca omul e menit sa fie frumos prin maretia sa. Iubesc misterul, iubesc sa ma ascumd in mine insumi si sa nu las sa se vada cine sunt in profunzimea mea, atunci cand nu este nevoie de asta. Prefer sa traiesc mai bine intr-o lume a tacerii, in care doar eu si cu mine stam de vorba la o cana de ceai, in care nimic sa nu tulbure pacea ce o ofera gandul ca nu am spus nimic care sa aduca ofensa, ca nu am facut nimic vrednic de dispretuit. Prefer sa traiesc intr-o lume aparte, faurita cu mult drag din bucati de puzzle ale vietii mele si sa nu ies din ea decat atunci cand este nevoie de o dovada a dragostei mele.
De ce nu inteleg oamenii din jurul meu ca nu simt nevoia de a iesi din mine si a face propaganda de ceea ce sunt , de a ma ovationa pe mine insumi?! Eu vreau sa raman eu, cea neinteleasa de nimeni, decat de mine.Vreau sa contunui sa fiu eu, chiar daca asta inseamana sa nu “deranjez” pe nimeni, chiar daca poate cei din jur ar dori sa o fac. Nu intelegi ca asta ma face speciala, ca daca m-ai cunoaste cu adevarat nu ai reusi sa ma intelegi si te-ai retrage si tu intr-o cochilie a ta?
Lasa-ma sa fiu eu, chiar daca nu-ti convine si nu intelegi. Intr-o zi vei putea citi dincolo de randurile ce le afisez cu mare graba acum. Intr-o zi vei intelege de ce vreau sa raman eu….
Am fost intr-o padure unde razele soarelui debea puteau patrunde printre bratele mari si puternice ale copacilor,unde vantul imi mangaia fata neincarcata de fond de ten,unde parul stralucea de mandrie , unde daca te uitai in ochii mei ,gaseai un adevarat paradis si unde inima era cu adevarat calma,libera,fara stresul cotidian.
Imposibil ca atunci cand mergi pe strada sa nu dai de un cocalar care te ia la mijto ,gen:"Ce face fata frumoasa?" sau "ce emo esjti fata".M-am saturat ca lumea sa vorbeasca cu tine necunoscandu-te.Eu nu-mi amintesc sa fi luat la mijto pe unu cu curea D&G ,dar totusi ei sunt cei care se cred ai naibi de frumosi si talentati.Incep sa dea din coapse si din buric[foarte scarboos.x3] pe ritmuri balcanice in varianta tipic romaneasca cu versuri de cele mai joasa calitate,de exemplu "ma mananca palma stanga" [:)))] prea aiurea.Au o pasiune pentru lucrurile sclipitoare si foarte ieftine [chip] si niciodata nu trebuie sa lipsesca CUREAUA de firma care defapt e doar o imitatie ieftina, ea e baza.Totusi am observat ca acestia provin din familii nu prea culte si nu cu o situatie financiara deosebita ,poate acestea sunt unele dintre motivele pentru care acestia se alatura acestei "ramuri",pentru ca nu-ti trebuie mult creier ca sa intelegi ritmul si versurile.
